SPASTICITATEA POST- ACCIDENT VASCULAR CEREBRAL

Despre ce este vorba ?

Spasticitatea, din grecescul „spasmos “ care înseamnă „crampe/spasme“, este o afecțiune în care anumiți mușchi se contractă în mod constant, ceea ce duce la un tonus muscular crescut și la rigiditatea acelor mușchi responsabili de postura normală și de mobilitatea corpului.

Când și cum apare spasticitatea?

Spasticitatea este o consecință a sindromului neuronului motor central (sindromul piramidal). Acesta include căile motorii de la nivelul creierului sau al coloanei vertebrale. Principala zonă afectată la nivelul creierului este cortexul cerebral. În momentul în care apar dezechilibrele, se modifică fluxul normal de semnalizare dintre sistemul nervos si mușchi, ceea ce duce la activitate musculară ridicată (de exemplu spasticitate).

Spasticitatea poate apărea ca urmare a unei afecțiuni cronice sau acute, cum ar fi:

• AVC – aproximativ 33% dintre pacienții care suferă un AVC dezvoltă spasticitate. Perioada de timp în care se instalează spasticitatea este variabilă și dificil de determinat în avans.
• Leziuni cerebrale traumatice – aproximativ 75% dintre pacienții care rămân cu o dizabilitate în urma unui traumatism cerebral vor dezvolta spasticitate. Aceasta se instalează chiar din perioada inițială de spitalizare – în primele săptămâni. Însă, din cauza accidentului cu potențial letal, obiectivul principal în această fază este salvarea vieții pacientului. Astfel, identificarea instalării spasticității și instituirea unui tratament pentru aceasta nu reprezintă priorități în această etapă.
• Scleroză multiplă – 60% dintre pacienții cu scleroză multiplă dezvoltă spasticitate. Spasticitatea se instalează în timp și este dificil de identificat momentul apariției acesteia.
• Leziuni ale măduvei spinării – dintre pacienții care suferă de leziuni vertebro-medulare cronice (≥1 an după accident), 65% până la 78% dezvoltă spasticitate.

Spasticitatea după accidentul vascular cerebral  este o complicație care se caracterizează printr-o alterare a tonusului muscular cunoscută sub numele de hipertonie.

În mod normal, mușchii păstrează, chiar și în absența contracției musculare voluntare, o activitate bazală de contracție continuă numită tonus muscular, evaluabilă prin manevre simple, cum ar fi mobilizarea pasivă a segmentelor corpului și palparea mușchilor scheletici.

În anumite situații patologice, tonusul muscular poate fi modificat atât în ​​sensul scăderii (hipotonie), cât și, în sensul creșterii sale (hipertonie).

Spasticitatea post-accident vascular cerebral se caracterizează printr-o creștere patologică a tonusului muscular (hipertonie) în anumite zone ale corpului deja modificate de existența unui deficit de control (paralizie sau pareză) și de o dificultate ulterioară dată de mișcări ale membrelor afectate, care urmează modele de mișcare stereotipă.

Mișcările devin grav compromise din cauza contracțiilor musculare involuntare permanente sau ocazionale (sinergii și spasme) care sunt uneori dureroase.

Sunt afectate predominant membrele superioare (umăr, cot și încheietura mâinii) și membrele inferioare (șold, genunchi, gleznă), dar aceste manifestări pot afecta și alte grupe musculare de la nivelul feței, gâtului, trunchiului sau musculatura vezicii urinare.

DEZVOLTAREA SPASTICITĂȚII POST-ACCIDENT VASCULAR CEREBRAL

Spasticitatea poate apărea la câteva săptămâni, luni sau chiar ani după un accident vascular cerebral; s-a demonstrat că, de fapt, nu reprezintă doar consecința daunelor cerebrale, ci și o urmare a unui set de procese care determină sistemul nervos să se reorganizeze pentru compensarea acestor daune. Grafic:

Unele dintre procesele care induc spasticitatea sunt modificabile atât printr-o intervenție țintită care include terapii farmacologice, de reabilitare, cât și chirurgicale.

Tipare de manifestare a spasticității

Spasticitatea se poate manifesta atât la nivelul membrelor superioare, cât și la nivelul membrelor inferioare, separat sau simultan.

Tipare de spasticitate la nivelul membrelor superioare

Tipare de spasticitate la nivelul membrelor inferioare

Care sunt consecințele spasticității post-accident vascular cerebral?

Spasticitatea post-accident vascular cerebral limitează recuperarea funcțională și afectează mobilitatea, capacitatea de a munci și activitățile zilnice; poate, de asemenea, afecta și viața celor care îngrijesc pacientul sau a apartinătorilor.

Spasticitatea are un impact semnificativ asupra multor aspecte din viața pacienților adulți.

Într-un studiu recent, 72% dintre pacienți au raportat că resimt un impact asupra calității vieții lor în general și asupra mai multor aspecte ale activităților cotidiene.

Spasticitatea are, în același timp, un impact semnificativ asupra îngrijitorilor.

Cum se pune diagnosticul?

Diagnosticul de spasticitate post-AVC necesită o evaluare extensivă a istoricului clinic al pacientului; urmează după un examen fizic, în timpul căruia medicul evaluează mișcările musculare și amplitudinea acestora și monitorizează frecvența spasmelor și a contracturilor.

Pentru a evalua gradul și severitatea spasticității se pot utiliza scale specifice de evaluare, cum ar fi scala Ashworth sau scala Tardieu.

Medicul specialist poate obține informații suplimentare despre tonusul muscular prin efectuarea unui examen electromiografic, care înregistrează fenomenele musculare electrice. Investigația se poate face în profunzime cu electrozi cu ac sau la suprafață cu electrozi-placă. Este folosită pentru a evalua activarea musculară în repaus și în timpul contracției statice sau în timpul mișcărilor voluntare sau automate. De asemenea, permite evaluarea existenței și a duratei activității musculare și a eventualelelor co-contracții în timpul executării unui gest (a atinge, a apuca, a merge, a sta în picioare).

În cele din urmă, sunt examinate activitățile care creează dificultăți și reprezintă un obstacol pentru pacient, evaluându-se în ce masură sunt limitate abilitățile sale în viața de zi cu zi. În urma acestor investigații, medicul va putea realiza o strategie terapeutică personalizată, identificând specialiștii care vor putea gestiona și optimiza reabilitarea pacientului.