Informații Generale

Spasticitatea este o complicație a accidentului vascular cerebral care apare în aproximativ 33% din cazuri și se caracterizează printr-o creștere patologică a tonusului muscular (hipertonie) în părți ale corpului deja modificate de prezența unui deficit de control (paralizie sau pareză), accentuând tulburările de mișcare a membrelor afectate.

Spasticitatea se poate dezvolta la săptămâni, luni sau ani după un accident vascular cerebral. Este prezentă în aproximativ 20% din cazuri la 3 luni după AVC și în aproximativ 40% la un an după evenimentul acut. De fapt, nu este doar consecința daunelor cerebrale, ci și a unui set de procese prin care sistemul nervos se reorganizează pentru a compensa daunele suferite.

Spasticitatea afectează în principal membrele superioare (umăr, cot și încheietura mâinii) și membrele inferioare (șold, genunchi, gleznă), dar manifestările pot afecta orice grup muscular(față, gât, trunchi, abdomen, musculatura vezicii urinare). Mușchii își pierd capacitatea de a se întinde și încep să sufere contracții dureroase (crampe). Simptomele spasticității includ: rigiditate, oboseală, spasme dureroase, contracturi, mișcări necontrolate, posturi anormale, durere, tonus muscular crescut.

Pentru diagnosticarea spasticității și doar după analiza istoricului medical al pacientului, medicul evaluează mișcările musculare, amplitudinea acestora și frecvența spasmelor și a contracturilor. Specialistul poate utiliza scale de evaluare specifice care permit măsurarea mai precisă a gradului și a severității spasticității sau poate efectua un examen electromiografic care înregistrează fenomenele electrice musculare.

Da. În funcție de nevoile clinice ale pacientului, de așteptările acestuia și de obiectivele terapeutice formulate împreună cu o echipă multidisciplinară, se va defini o cale de reabilitare multimodală care va îmbunătăți funcțiile active și pasive ale pacientului, va ameliora simptomele spasticității și, în general, va îmbunătățiți calitatea vieții și participarea socială.

În acord cu medicul de familie, pacientul poate contacta cel mai apropiat centru pentru tratamentul spasticității. Întrebându-l, veți primi informații despre cum să intrați în legătură cu un specialist.

Chirurgia funcțională, efectuată de chirurgul ortoped cu competență în chirurgia funcțională, este utilizată cu un scop definit și nu exclude posibilitatea utilizării tratamentelor farmacologice și non-farmacologice pentru spasticitate. Aceste tratamente sunt adesea sinergice.

Utilizarea toxinei botulinice la pacientul cu accident vascular cerebral este documentată în literatura de specialitate din primele săptămâni după AVC în mușchii cu spasticitate inițială și cu un dozaj adecvat hipertoniei existente, cu scopul prevenirii deteriorării și facilitării recuperării motorii.

Fizioterapia, combinată cu alte intervenții terapeutice, poate ajuta la recuperarea funcționalității pierdute din cauza spasticității și / sau la prevenirea dezvoltării contracturilor. De exemplu, exercițiile posturale și de întindere previn/ întarzie apariția contracturilor, a posturilor vicioase și a durerii produse de acestea, ameliorând funcția motorie și, în consecință, confortul fizic al persoanei cu spasticitate.

Aparținătorii, îngrijitorii sau alte persoane care asistă pacienții cu spasticitate post-AVC, pot contacta personalul medical responsabil și asociațiile de pacienți pentru a primi sfaturi, asistență și pentru a întreprinde toate procedurile birocratice necesare solicitării serviciilor puse la dispoziția lor de către instituții.